Am fost consternat de răspunsul autorităţilor române cu privire la acceptul aterizării avionului ce îl aducea la Târgu-Mureş pe preşedintele maghiar, Laszlo Solyom, cu ocazia festivităţilor dedicate Revoluţiei de la 1848. Răspunsul negativ al autorităţilor române nu a făcut altceva decât să pună gaz pe foc pe şi aşa relaţie şubredă între Bucureşti şi Budapesta. A fost un exces de zel, o decizie anormală şi cretină, cu baze discriminatorii evidente. Explicaţia este ceva de genul: “Vizita preşedintelui Ungariei nu era oportună, fiindcă intenţiona să susţină autonomia teritorială”. După cum puteţi vedea este o lipsă crasă de bun-simţ, este un atac la normele de conduită diplomatică, bazată pe o frică absurdă şi tâmpită.
Evident, răspunsul politicienilor UDMR-işti nu a zăcut prea mult în intelect, răbufnind prin gură sub forma necitirii în formă completă a mesajului preşedintelui român, Traian Băsescu. Se poate evident vedea, ce contre asemănătoare preşcolarilor există între reprezentanţii celor 2 popoare, care sub pretexte diferite consideră necesare abateri grave de la reguli de conduită şi bun-simţ. Acest lucru nu m-ar mira dacă ar venii de la impotenţii noştri responsabili cu politca externă, însă văd ca şi unguri cam răspund cu aceeaşi monedă, răzbunatoare, de parcă nu au reuşit să treacă în clasa I.
Ca o concluzie, acest foc de paie nu are impact asupra comunităţilor maghiare si române din Ardeal, întrucât problema acestora nu este naţionalitatea vecinului sau regimul sub care există, alte sunt problemele, pe care însă toată lumea le ignoră.